Ascult tacerea,
Tacerea de casa locuita,
Unde doar ceasul sufletului meu
Bate de cateva ori pe zi.
Tot ce-i frumos a-ncremenit in vis...
Privirea mi-e-nghetata
Atarna de o creanga...
Doar luna mi-e vecina
Cu al sau zambet trist...
Se aude doar inima mea
Si-n aceasta tacere,
Parca sufletul traieste
Si respira mai tare...
Umbrele amintirilor
Dau profunzime luminii din mine,
Provocand grave alunecari
De teren lacrimilor...
Totul in jur pare straniu si gri...
Vocea mea a-nmarmurit
In stanca rece a linistii...
Mi-e dor...atat de dor
De mine....
Gabriela Cosovan
Photo: Pozaru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu