Samanta dragostei a incoltit cu greu
Desi era zi de zi ingrijita,
Stropita cu ganduri frumoase
Si imbratisata cu cuvinte
Care mai de care mai alese...
Dar intr-o dimineata,
Dupa o noapte in care
Luna a mangaiat-o cu lumina ei
Si i-a soptit cantece de stele
A rasarit un fir subtire si sfios...
Ii era frica sa nu-l strivesti
Si tu...tu erai la fel de speriat
Sa nu-i ranesti sufletul...
Crestea frumos si verde
Pana-ntr-o zi,cand,
O pala de trecut i-a rupt bobocii...
Apoi,a venit si furtuna
Care a culcat-o la pamant
Si i-a ucis si ultima suflare....
Acuma se odihneste sub zapada iernii....
Gabriela Cosovan
Photo: Unknown
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu