Ca o scolarita, Invat zilnic alfabetul iubirii... Are atatea sertare si rafturi... Oare voi reusi vreodata Sa le gasesc pe toate? Unele sant inchise si pline de secrete, Nu am chei potrivite.. In altele descopar amintiri frumoase Imbracate in rochite rosii cu buline, Cu flori prinse in parul lung si negru, Cu fluturi in loc de gene... Cu zambete prinse-n buchete de mirese....... Gabriela Cosovan
Am calatorit impreuna, Am impartit aceeasi cuseta Cu lumina palpaind a dor, Cu banchetele dantelate in noapte… Am trecut o vreme prin aceleasi gari Scaldate in soapte fierbinti… Se auzeau doar visele noastre Care mocneau dureros… Nici nu era nevoie de cuvinte.. A trebuit sa cobor, Imi luasem bilet Doar pentru cateva statii…
Joc sotron cu emotiile mele, Tristetea sare cate doua patratele odata…. Incerc sa trisez Si-mbrancesc bucuria S-ajunga prima la linia de sosire… Cad una peste alta Si in taraboiul creat, Se zbat zambete prinse in lacrimi, Sughituri legate in hohote, Cuvinte incalcite in promisiuni, Batai nebune de inima Impletite in respiratii taiate…. Gabriela Cosovan
Inmoi penita in amintirea sarutului tau Si o alerg pe coala sufletului, Prin iarba verde a visului din miez de noapte… Copacii se apleaca si-mi zambesc, Cu fruntea lor de frunze si de stele Si mii de poezii iti tes din ele…. Sa le imbraci cand iarna te cuprinde, Sa-ti tina cald la inima,iubite… Gabriela Cosovan
M-ascund dupa stele Sa-mi sterg ochii cu ele, Le iau stralucirea Si-o picur pe-obraji… Ma doare tacerea Ce-mi stinge privirea Cuvantul nespus E tot ce-a ramas… Gabriela Cosovan
Ascult tacerea, Tacerea de casa locuita, Unde doar ceasul sufletului meu Bate de cateva ori pe zi. Tot ce-i frumos a-ncremenit in vis... Privirea mi-e-nghetata Atarna de o creanga... Doar luna mi-e vecina Cu al sau zambet trist... Se aude doar inima mea Si-n aceasta tacere, Parca sufletul traieste Si respira mai tare... Umbrele amintirilor Dau profunzime luminii din mine, Provocand grave alunecari De teren lacrimilor... Totul in jur pare straniu si gri... Vocea mea a-nmarmurit In stanca rece a linistii... Mi-e dor...atat de dor De mine....
Ai vazut vreodata ploaia Cum imi scalda ochii? I-ai auzit plansul sfasietor? Mi-ai vazut parul Siroind de lacrimi? Privirea imi curge ca o cascada, Doar vantul rece Imi ia in suflarea lui Suvitele rebele… Sufletul meu a obosit De-atata nepasare Si striga primavara….. Gabriela Cosovan
